Ar trebui copiii nostri sa fie invingatori ,eu asa cred ca de ei depinde, ei suporta operatie pe cord deschis, ei merg cu inima pe aparate ore in sir , noi doar tremuram de emotie pe coridoare, umblam ca niste oameni drogati fara directie, habar nu avem cum e in sala de operatie, noi nu am rezista , copiii nostri trec prin toate ,ei sint invingatori. Ziceti ca vom uita cu timpul, credeti ca va puteti innabusi in adincul sufletului tot ceea ce s-a intimplat , dar e adevarat, de cite ori iti privesti copilul iti aduci aminte ,caci de aia lupti in continuare , devii consemnat pe viata. Vreau sa ii povestesc fetei mele cind va fi mare cum o tineam in brate afara in parc , nu in spital prin tari straine , sa facem vacante pe malul marii si nu drumuri la controale periodice , sa ii spun ce frumos e albul nu de cite ori vede un halat alb sa inceapa sa plinga si eu sa o mint ca nenea doctor ii va face bine. Ne bucuram ca D-zeu i-a lasat linga noi ,totusi drumul inapoi spre casa pare foarte lung , sper sa terminam mai repede aici , Ioana sa isi revada prietenii din camera ei , sa reintre in rutina obisnuita , fara doctori si halate albe .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu