A opta zi ...din nou la opt sau Ebene 8

Poate ar trebui sa ne bucuram sau poate sa ne ingrijoram ca Ioana este din nou la etajul opt , am terminat cu terapia intensiva , dar in acelasi timp nu sintem sigur ca e bine . , aparatele arata toate foarte bine , dar ne ramine un semn de ingrijorare caci ne dorim ca Ioana sa fie ok si problemele sa se termine odata  , sa mergem fericiti acasa. Ea deja da din picioruse de parca alearga , mai plinge ca ii foarte  sete si nimeni nu intelege ca ea e moldoveanca si ca in Moldova e o seceta , deci trebuie sa bea apa , caci pe urma se linisteste foarte mult . Inca nu a zimbit ,mai dureaza caci e inca suparata pe mami si tati , dar asta se rezolva in timp . De miine scriem impreuna cu Ioana , caci stam cu ea , mami chiar in noaptea asta au ramas la povesti ca de la mama la fiica , dar miine dimineata tati face schimbul si mai povestim odata , asa se face . In rest il asteptam jos si pe Tudor Tiplea , este inca la recuperare dar putin cite putin cu ajutorul lui Dumnezeu stim ca toti vom fi bine . A fost o zi grea si lunga , nu am avut timp sa scriu caci am stat aproape de Ioana de la zece dimineata pina seara la opt , pe urma sa aflu ce mai e nou de la Fam Tiplea , miine dimineata o luam toti de la capat ca intr-o rutina nebuna. Nu stim cind trec orele , acum e dimineata acum e seara , parca intram in spitalul ala ca intr-un univers pararel far ceasuri , fiecare clipa trece mult prea repede , pe urma incercam a ne aducem aminte  ce am vorbit , ce am intrebat , noroc ca sintem amindoi parintii si ne ajutam reciproc . Faptul ca sintem toti trei impreuna conteaza enorm si pentru Ioana care s-a recuperat foarte  fizic, cit si pentru noi care ne recuperam mult mai greu psihic .