Am extras din postarile de pe facebook in decursul zilelor cind am trecut prin multe stari sufletesti . Acum ne apropiem de sfirsit , inca nu zicem hop pina nu sarmin gardul , dar sintem optimisti , e Saptamina Mare cind se pot intimpla multe lucruri bune , multe minuni .
1. Sintem a doua operatie si mereu ne-am gindit ca prima ne-a intarit moral si sufleteste. Nu e deloc asa , e mult mai greu mai ales ca Ioana are opt luni , intelege cite ceva si plinge mai mereu ca nu e in rutina si linistea de acasa . Noi ne-am dereglat somnul , nici nu mai stim ce zi a saptaminii e, cum ziceau amici de ai nostri toti te incurajeaza , dar doar atunci cind esti in mijlocul problemei poti intelege , incepi sa te intrebi din nou de ce ni se intimpla si va zic ca nici un cuvint sau fraza din lume nu ma poate linisti sau oferi vreo explicatie. Ma plimb seara pe strazi doar ca sa uit , caci ne dor enorm lacrimile unui copil care nici nu prea stia sa plinga si acum cum vede un halat alb ..... Dar toate acestea vor trece si vom revedea zimbetul si veselia ei , doar asta ne incurajeaza si ne da speranta . Sintem ca intr-un carusel care totul se deruleaza din inertie , doar absorbim evenimentele mergem mai departe si mai departe si ......
2 . Nu stiu daca ne putem considera parinti invingatori . Cu ce ? Cu doua urme adinci in suflet dupa doua operatii si toate prin cite am trecut ? Toata viata imi va ramine viu in minte , mereu ma va urmari si ii voi aduce aminte in fiecare zi si de cite ori o voi privi pe Ioana . Intr-adevar multumim ca medicina e departe atit ca avolutie si ca departe de tara noastra Romania .Mereu va trebui sa facem drumuri in afara nu pentru excursie , doar pentru controale. Fiecare din noi se intreaba atunci cind se uita avad alti parinti care ii doare in cot de copiii lor , cresc singuri fara vreo atentie . Pe mine m-a marcat profund atunci cind in fata maternitatii imi asteptam sotia si o alta familie de betivi sarbatoareau cu petul de plastic plin cu vin si pahare a fel de plastic si murdari , ca au un copil invelit in paturica desi era august afara. Aia nu vor sti niciodata ce e aia durere , drumuri pentru acte , refuzuri , formulare , vizite la doctori flaminzi de bani nu de viata , si tot asa. Poate cel mai trist moment in viata mea de tatic , de parinte , de sot sau orice altceva vreti voi , este sa iti iei sotia din fata maternitatii doar cu geanta de haine si sa te uiti mereu in urma ...Asta nu se uita niciodata si poate asta iti da putere enorm sa lupti ................
3. Eu m-am referit ca multi habar nu au ce e aia ecograf , controale periodice si tot asa , trec ca gisca prin viata , aia adica nu pot duce , eu de ce as duce asa de mult si nu este numai parerea mea , eu nu am cerut nimic de la D-zeu decit liniste in viata , nu am si nu vreau averi , doar liniste , respect intr-o lume civilizata. Textele sint frumoase , pe internet gasesti ce vrei , dar realitatea e mult mai diferita . Vom fi invingatori dar nu vom primi mai multe medalii au ceva diferit fara de altii. Toti vrem o viata simpla , nu cred ca am cerut ca putem noi duce sau ca D-zeu ne-a dat din acelasi motiv. Tin sa prezicez ca sint credincios , am crescut intr-un mediu foarte crestin , dar nu mi-a zis nimeni ca vor fi astfel de probleme , ca va cadea cerul peste tine , la doua zile de la nastere , ca vom ajunge in culmea disperarii , in loc sa ne bucuram simplu de o mindrete de fetita .Toate vor trece dar ramin urmele adinci in suflet . Ne vom mindri ca am dus mai mult ca altii , ne vom bucura ca ne-a dat asa multa suferinta , ca sintem mai puternici sau invingatori ?
4.Ar trebui copiii nostri sa fie invingatori eu asa cred ca de ei depinde, ei suporta operatie pe cord deschis, ei merg cu inima pe aparate ore in sir , noi doar tremuram de emotie pe coridoare, umblam ca niste oameni drogati fara directie, habsr avem cum e in sala de operatie, noi am rezista , copiii nostri trec prin toate ,ei sint invingatori. Ziceti ca vom uita cu timpul, credeti ca va putei innabusi in adincul sufletului tot ceea ce s-a intimplat , dar e adevarat, de cite ori iti privesti copilul iti aduci aminte caci de aia lupti in continuare , devii consemnat pe viata. Vreau sa ii povestesc fetei mele cind va fi mare cum o tineam in brate afara in parc , in spital prin tari straine , sa facem vacante si drumuri la controale periodice , sa ii spun ce frumos e albul , de cite ori vede un halat alb sa inceapa sa plinga si eu sa o mint ca nenea doctor ii face bine. Ne bucuram ca D-zeu i-a lasat linga noi ,totusi drumul inapoi spre casa pare foarte lung , sper sa terminam mai repede aici , Ioana sa isi revada prietenii din camera ei , sa reintre in rutina obisnuita , fara doctori si halate albe .
5.SIncer mereu aceleasi texte , dar nu ajuta la nimic . Adica mi-a fost scris sa trec prin asa ceva , dar copiii nostri care sufera cel mai mult , si lor le e scris sa treaca prin asa ceva ? Cu ce ii ajuta pe ei caci nu isi vor aduce aminte ? Ma gindesc ca fetita mea va creste mare si intreaba, tati ce e cu semnul acesta de pe pieptul meu ? Nu pot sa o mint sa ii zic ca Dzeu a vrut asa sa te intareasca ...Ii spun adevarul ca D-nul Doctor a facut-o bine si a ramas si aceasta cicatrice . Stiu sigur ce ma va intreba cind va trebui sa mergem din nou la control la D-nul Doctor ....... sau poate asa i-a fost scris si ei in carte , cam naspa tipografia asta . Ca sa ne ascundem suferintele ne amagim si ne ascundem dupa texte frumoase de pe internet , ne place sa auzim doar ce ne convine in speranta de a ne mai amagi o zi . O durere sau rana nu se trateaza daca tot o protejezi , o ascunzi si nu o tratezi radical sau o accepti cit mai bine fara sa te feresti de ea , gindindu-te ca asa a fost sa fie , sa faci un monument din ea si tot asa. Eu sint impacat cu ideea , stiu ca fetita mea va avea mai multa atentia , totul va fi bine , si durerea noastra e numai a noastra , fereasca Dzeu de mai rau sau noi sintem f. bine in comparatie cu altii si problemele lor . Pe ei sa ii intareasca Dzeu , noi ne intarim singuri si mergem inainte .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu