A cincea zi

Afara ploua marunt e liniste si e asa de calm totul . E o melancolie generala e peste tot . Urmeaza sa mergem la 10.30 din nou la terapie intensiva cind se trezeste Ioana . Din nou nu prea am dormit asta noapte , am visat numai chirurgi , medici  , spitale. Toti ne-au asigurat pina acum ca totul este bine , operatia a reusit . Din pacate va mai fi nevoie de o operatie dar nu stim cind peste sase ani peste zece ani sau mai devreme , totul depinde de Ioana . Dar ea cum este o luptatoare ca si pina acum , cred ca nu vor fi probleme . Dr.Frau Profesor Ina Michel-Behnke ne-a felicitat pentru ingerasul simpatic pe care il avem , pentru felul cum am crescut-o . Ei ii datoram totul si toate bucuriile si momentele alaturi de Ioana . Ioana nu isi va aduce aminte niciodata , doar in sufletul nostru ramin urme adinci , dar se compenseaza cu zimbetul Ioanei .Acum doar asteptam , singura grija e ca Ioanei ii plac cablurile si firele si sa nu traga prea mult de ele, caci sint destul de multe. Am preferat sa nu ii facem fotografii la terapiile intensiva , sa ne amintim mereu doar ceea ce e frumos ca de altfel pregatirea de operatie , unde am incercat sase simta ca acasa. Desi are doar opt luni am vazut cum a simtit ca nu e la casuta ei , ca nu isi vede prietenii din desene animate pe perete . Mereu cind ajunge in dormitor , vb cu ei si se linisteste imediat. Chiar si dupa Hertz -Kateter era agitata , plingea nimeni nu intelegea de ce , am luat pe ascuns un tampon l-am imbibat in apa , i-am dat sa suga putin si s-a linistit imediat chiar a adormit . Am invatat ca parinti toate semnele ei , si o intelegem chiar daca nu vorbeste . Abia asteptam sa vina din nou jos la etajul opt , sa o stringem in brate si sa ne jucam din nou .