Cind am ajuns la ora 11 Ioana numai e a fost deintubata si ii era putin greu sa respire ...asa ca o broscuta dar d-nul doctor a curatat nasucul si gurita de saliva asa ca la ora 14 era deja independenta in respiratie ....a fost mai greu ...asa e la bebe mai lenesi dar in rest totul e bine si sintem toti multumiti cind am revenit seara acasa. Si familia din Timisoara la fel a reusit i la ei operatia si acum Andrei Barbu e la terapie intensiva alaturi de Ioana ...mai stau si ei de vorba ca bebelusii . Cind ma gindesc acum in urma prin cite am trecut si cit de lungi au fot zilele astea incit simt ca am mai imbatrinit cu 5 ani dar sint si sintem fericiti si ne pierdem rabdarea pina la momentul cind Ioana se va intoarce acasa victorioasa ca a venit si timpul nostru. Atunci cind am plecat in acea Duminica de la maternitate cu Eleni (Alina) doar cu geanta parca pe ua din dos fara a iesi victoriosi a fot poate cea mai trista zi din viata noastra stiind ca fiica noastra inca a ramas acolo sus la terapie intensiva.....trist cum nu se poate povesti....dar acum va veni si ziua cind iesim victoriosi pe usa spitalului AKH Viena ...spital de o performanta si calitate cum nu e poate imagina in Romania . Desigur sintem optimisti si ne dorim si la noi acelasi lucru dar pina sa capatam incredere..mai dureaza.
E greu sa fii parinte si sa lupti ptr cele 3.2 kg dar se merita si efortul depus nu e in zadar cind vor urma bucuriile pe care ti le poate oferi un copil prin faptul ca iti lumineaza viata si simti ca abia acum ai ptr ce trai , lupta si munci.
Ne vedem si auzim miine
Guten abend !!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu